O decizie chiar bună

Ieri, jurnalele – hârtie sau electronice – anunţau intrarea României în programul „One Laptop per Child”. Ideea lui Nicholas Negroponte de a crea un dispozitiv portabil, ieftin şi care să permită unui copil să comunice, să creeze şi să se joace e genială (ok, nu ajungi şef la MIT Media Lab dacă eşti un fel de „Average Joe”. Faptul că cineva pe plaiurile noastre a avut ideea intrării copiilor din România în acest program este şi mai bună – three cheers pentru Ioan Ghişe. Nu vorbesc de aglomerările urbane unde accesul la Internet este aproape general (doar câţiva din amicii mei au avut ideea de a nu-şi pune conexiuni acasă, ca Doamne feri vine răutatea la copii pe bandwidth), ci de „cealaltă” Românie, cea rurală, cea fără apă curentă, cea cu şcoli care stau să cadă, cea fără telefon, fără cablu, fără satelit, cea care avea toate şansele să rămână pe afară în reconfigurarea a ceea ce numim „Knowledge based economy”.
Criticii au apărut imediat, si aici supărarea mea pe prietenul Pambi (oficial domnul deputat Varujan Pambuccian, Preşedinte al Comisiei de ITC de la Camera Deputaţilor) se oţărăşte la proiect – argumentele lui referitoare că OLPC nu e chiar un „laptop”, că e „outdated technology”, presupun că şi faptul că softul e open-source (avem o dispută pe subiectul ăsta de vreo zece ani) nu stau chiar în picioare. După umila mea părere, avem talentul să considerăm computerul ca un „status symbol”, să ne bătem în RAM cum ne bătem în cai-putere atunci când vorbim despre maşini. Argumentul lui Varujan, referitor la OLPC nu e laptop, este la fel de valid cu cel „dacă n-ai SUV, n-ai maşină”. Filosofia OLPC nu este una de interacţiune univocă şi egoistă cu obiectul tehnologic – web 0.0 sau web 1.0 – ci una cooperativă, altruistă şi ţinând de constituirea reţelelor de cooperare. Cum spunea cineva despre Wikipedia „its not the best encyclopedia in the world, but its good enough”. Sensul OLPC este să fie good enough la un preţ acceptabil, să ofere o intrare în lumea post-modernităţii informatice, nu să rippeze DVD-uri sau să compileze rapid în C++. OLPC nu este o platformă de vis pentru gameri, este o unealtă care îţi permite să navighezi pe net, să ţii un blog, să discuţi cu prieteni, să colaborezi. Faptul că nu este „Designed for MS-Window” nu mă deranjează deloc, asta înseamnă că are un sistem de operare stabil, neriscant şi care e dezvoltat de oameni, care nu vrea chei de activare, nu stă ore întregi să îşi facă update şi care e oferit fără plată.